Administrator
Data inscrierii: 29/Sep/2007
Mesaje: 14
|
|
o proza scisa de mn acum 1/2h
S-a lasat intunericul peste tinutul sufletului. Portiile cetati s-au inchis pt al captura. Acum sufletul este inchis intre patru peretii ca un condamnat la moarte. Cetatea este inconjurata de trandafirii mortii. peretii se ingroasa cu fiecare lacrima varsata, cu fiecare pas dat inapoi, cu fiecare dezamagire, cu fiecare umilinta. Astea au fost atat de enorme incat sufletul a lasat sa mai lupte, sa mai spere. A favorit sa accepte decat sa incerce sa darame acel zid neterminabil, sa construiasca o speranta. Dar ce se vede acolo, un firicel de lumina, un firicel de bucurie, o speranta? Da, e un firicel de bucurie, dar e prea minuscul, prea inofensiv ca sa conteze. Aceea a fost ultima lui spranta care tocmai a murit, sufletul a hotarat sa moara in intunericul apasator. |
|
|
|
